LEGISLATIE

Noutatea acestei legi consta in simplificarea procedurilor de retinere in vama a marfurilor contrafacute sau piratate, eliminarea in mare masura a interventiei instantei de judecata, precum si a unor obligatii referitoare la taxe si garantii destul de costisitoare ce erau puse in sarcina celor care solicitau interventia autoritatii vamale pentru retinerea marfurilor contrafacute.

Prin orice contrafacere, respectiv piraterie, se incalca anumite drepturi de proprietate intelectuala, fie ca sunt drepturi de autor, cum este cazul CD-urilor, fie ca sunt drepturi la marca, brevet de inventie, indicatie geografica, soi de plante sau denumire geografica pentru bauturile alcoolice. De la inceput trebuie precizat ca aceasta lege se refera la marfuri, adica la produsele destinate revanzarii, si nu la produsele pe care cei care trec prin vama le au asupra lor pentru uz personal. Vama nu poate retine marfurile susceptibile a fi contrafacute decat pe baza cererii de interventie facute de titularul drepturilor incalcate prin contrafacere sau piraterie. Potrivit legislatiei, pentru constatarea infractiunilor legate de marca este necesara plangerea prealabila a titularului drepturilor incalcate, asa ca Autoritatea Vamala nu poate actiona din oficiu facand sesizare penala impotriva importatorului de marfa contrafacuta.

Prin urmare, daca titularul drepturilor de proprietate intelectuala nu actioneaza printr-o cerere de interventie a Autoritatii Vamale, aceasta este obligata sa permita intrarea marfurilor contrafacute in tara.

Daca are informatii ca pe piata se aduc marfuri care contrafac marfa sa, titularul drepturilor de proprietate intelectuala cu privire la marfa respectiva poate face o cerere de interventie la Autoritatea Vamala, ceea ce inseamna, practic, o autorizare a vamii sa retina orice marfa susceptibila ca aduce atingere drepturilor titularului. Chiar daca nu are suspiciuni ca pe piata ar circula produse contrafacute ale marcilor sale, titularul acestor marci poate actiona preventiv depunand o cerere de interventie la Autoritatea Vamala.

In lipsa acestei cereri de interventie, vama poate actiona si din oficiu, retinand marfurile contrafacute. Insa trebuie sa-l notifice pe titularul drepturilor de proprietate intelectuala in legatura cu respectivele marfuri. Daca acesta nu depune cerere de interventie in trei zile, vama este obligata sa dea liber pe piata.

A fost eliminata taxa pentru procesarea cererii de interventie depuse la Autoritatea Nationala a Vamilor de catre titularul dreptului de proprietate intelectuala. Aceasta taxa era echivalentul a 100 de euro pentru fiecare cerere depusa. Insa un titular poate avea interes sa depuna mai multe cereri si atunci suma creste considerabil.

In al doilea rand, s-a eliminat garantia pe care titularii drepturilor de proprietate intelectuala trebuie sa o depuna la Autoritatea Vamala pentru fiecare retinere de marfuri susceptibile a fi contrafacute. Aceasta garantie este egala cu valoarea in vama a marfurilor retinute. Potrivit Autoritatii Generale a Vamilor, garantia aceasta era un impediment, intrucat au fost titulari care au avut foarte multe retineri de marfuri contrafacute. Or, depunerea acestei garantii inseamna blocarea unor fonduri banesti substantiale, pana cand instanta stabilea daca marfurile respective sunt sau nu contrafacute. Au fost cazuri in care s-au facut peste 100 de marfuri pentru un singur titular. Au mai fost cazuri in care, desi vama i-a notificat pe titularii drepturilor de proprietate intelectuala ca in vama sunt marfuri care aduc atingere drepturilor lor, din cauza garantiilor respective acestia nu au vrut sa actioneze si nici sa mearga in instanta. Asa ca vama a trebuit sa permita intrarea pe piata a acelor marfuri.

Legea 344/2005 introduce o noua procedura, potrivit careia marfurile contrafacute pot fi distruse in termen de 10 zile lucratoare fara sa se mai ajunga la instanta daca titularul dreptului de proprietate intelectuala notifica vama ca marfa retinuta ii incalca un drept, iar importatorul nu face opozitie scrisa impotriva retinerii marfurilor sale. Practic, importatorul recunoaste in mod tacit ca marfa respectiva este contrafacuta. In vechea reglementare, in toate cazurile, titularul trebuia sa mearga la instanta, sa faca o plangere civila sau o plangere penala. Acum se ajunge la instanta numai daca importatorul face opozitie scrisa. Insa, de cele mai multe ori, importatorul marfurilor depistate a fi contrafacute prefera sa abandoneze marfa in vama si sa-si ia restul de marfa care nu este contrafacuta.

Prin noile reglementari s-a largit aria de aplicabilitate a legii si asupra altor regimuri vamale decat importul, exportul si regimul vamal suspensiv. Aceasta inseamna ca lucratorul vamal poate aplica legea practic asupra tuturor marfurilor aflate in zona de supraveghere vamala, de exemplu in cazul transbordarii, asupra marfurilor care n-au fost aduse inca la vamuire, asupra celor nedeclarate sau asupra celor abandonate etc.

Odata cu aceste reglementari, au fost preluate complet procedurile europene privind actiunile de control vamal indreptate impotriva marfurilor susceptibile a aduce atingere unor drepturi de proprietate intelectuala si masurile care trebuie luate impotriva marfurilor care au incalcat aceste drepturi. Insa dupa aderare se va largi aria de aplicabilitate a cererilor de interventie depuse la administratiile vamale, in sensul ca indiferent la ce administratie vamala din cadrul tarilor UE s-a depus cererea, interventiile pentru retinerea marfurilor contrafacute se pot face in orice tara membra specificata in cerere.

Potrivit Legii 344/2005, marfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala sunt marfurile contrafacute, marfurile-pirat si marfurile care aduc atingere drepturilor asupra unui brevet de inventie sau unui certificat suplimentar de protectie ori unei indicatii geografice sau unui brevet de soi.

Marfurile contrafacute sunt definite de lege precum urmeaza:

a) orice marfa, inclusiv ambalajul sau, care poarta, fara autorizare, o marca identica ori care nu se deosebeste în aspectele sale esentiale de o marca de produs sau de serviciu legal înregistrata pentru acelasi tip de marfa si care, din acest motiv, încalca drepturile titularului acestei marci;

b) orice simbol al unei marci de produs sau de serviciu (inclusiv logo, eticheta, autoadeziv, brosura, instructiuni de utilizare sau document de garantie care poarta un astfel de simbol), chiar daca este prezentat separat si care se afla în aceeasi situatie cu marfurile prevazute la lit. a);

c) orice ambalaj care poarta marci de produse contrafacute, prezentate separat, în aceleasi conditii ca si marfurile definite la lit. a). In intelesul legii, marfuri-pirat sunt toate copiile fabricate fara consimtamântul titularului dreptului sau al persoanei legal autorizate de acesta în tara de producere si care sunt executate, direct ori indirect, dupa un produs purtator al dreptului de autor sau al drepturilor conexe ori al unui drept asupra modelelor si desenelor industriale, daca realizarea de astfel de copii ar constitui o încalcare a dreptului de proprietate intelectuala respectiv.