*
Aprilie 2014. Se fac trei ani de cand am spus ca toata munca mea de o viata se duce pe apa Sambetei dintr-un telefon. Era acel telefon venit din Slovenia, la ora 19.30 pm. Imi aduc perfect aminte. Ma uitat la stiri. Raspund. Fiind obisnuita cu telefoanele la ore inaintate si cu prefix extern, raspund. La capatul firului era o voce confuza, nici nu stia cum sa inceapa sau sa lege doua cuvinte.
” Merchandise of your trucks !!! ” a repetat de cateva ori. Ma tot gandeam ce transporturi au fost angajate in acea perioada si nu identificam nici unul pe relatia Slovenia. Neputand sa il urmaresc telefonic i-am solicitat sa-mi transmita urgent pe e-mail CMR-ul. Nu ma panicasem, asteptam e-mailul. Insa, cand deschid attach-ul si dau in josul paginii ( de unde se identifica transportatorul) efectiv am paralizat. Era stampila patrata cu toate datele firmei : nume, CUI, CIF, numele meu, tot. Acela a fost momentul cand experienta antreprenoriala si-a spus cuvantul. Am realizat imediat despre ce era vorba. Cel putin acel transport fusese efectuat in numele firmei pe care o administrez. Aveam sa aflu ulterior ca au fost patru !!!
L-am sunat inapoi de indata. Nici nu a sunat bine si a raspuns: ” Is yours? Tell me, yes!”. Nu stiam cum sa incep. Am inceput direct pe un ton ferm, mai mult pentru mobilizarea lui : „Now hang up the phone and call the police. We will see ( detalii tehnice)…. . I’m part of this. NOWWWWW!!!
Si de aici iadul pe pamant ! In primul rand am inceput sa sun in stanga si in dreapta. Una avea sa fie calea ce mai simpla si rapida. Aceasta am ales-o din zecile de idei. Denunt la IGP. De ce denunt? Pentru a ma pune la adapostul unei hartii si sa astept inceperea cercetarilor in apararea mea.
Dupa mult timp de la acest moment au inceput sa vina in control pentru cercetari la sediu cand unul cand altul. Dar nu in urma denuntului meu ci in urma denuntului depus de catre interlocutorul meu in Slovenia !!!
Au urmat controle si urmariri exact ca pentru un infractor. Ma asteptam, eram pregatita, doar pana la proba contrarie eu, in calitate de Administrator si firma in calitate de ” transportator a 4 milioane euro” le comisesem. Pana cand Interpol, Europol, SIF-ul, ANV-ul, Politia sa-si incheie controalele si cercetarile altceva nu am stiut.
Familia era data deoparte, copii afectati, firma in conservare „psihica”, traind cu teama non-stop sa nu ma trezesc a doua zi cu poprire pe conturi. Acest lucru m-a framantat in tot acest timp, nimic altceva. Aveam toate probele si inscrisurile care veneau in apararea firmei, nu a mea. Personal nu mai contam in aceasta ecuatie. Oricum ajungeam in Instanta. Lucrurile au intrat incet, incet, in normal.
Paradoxal, chiar angajatii institutiilor mentionate m-au sustinut si sprijinit. Chiar mi-au multumit. Aveam sa le pun la dispozitie ancheta paralela si inscrisurile pe care am pus mana de la partile legal implicate. Dansii aveau la dosar poze total ilizibile cu UN SINGUR camion si de fapt au fost patru. Poze captate de pe camerele de luat vederi din Portul Koper cel mai dotat si modern port european. ??? No comment.
De bine ce pusesem la punct detaliile anchetei si neoficial primeam asigurari ca totul va fi bine, primesc la sediu un plic mare si gros, prin Posta Romana fara confirmare de primire. Foarte important. Avea sa fie plicul care ma instiinta ca datorez statului Slovenia, prin Ministerul de Finante Sloven, suma de 1.2 milioane euro, TVA aferent bunurilor respective. Bunurile erau televizoare LCD marca…, venite din Coreea prin Slovenia si urmau sa ajunga cu tranzit vamal in Polonia. Total bunuri app.4 milioane euro. Acel plic, am avut tendinta de a il arunca la gunoi. Sincer. Asa cum procedam intotdeauna cu plicurile privind taxa radio. Dar am considerat, asa cum se cuvine, sa-l depun la dosarul cu pricina. Am luat-o de la capat cu Ministerul de Finante roman. Aici am scapat repede. Dosarele au fost conexate.
Desi nu exista nici o dovada cum ca am primit acea ” Decizie de impunere internationala ” am reintrat in „zen-ul” cercetarilor. Puteam sa ma trezesc in orice moment, iar, cu poprire pe conturi sau judecata in lipsa intr-un dosar deschis in Slovenia, ipotezele erau infinite.
Tot iadul a durat 3 ani+ asteptarea unei rezolutii de NUP ( neinceperea urmaririi penale ) si, bineinteles autor necunoscut.
Bine ca s-a terminat. Sau cel putin asa mi-am impus sa cred. Cum tot raul este spre bine daca as mai avea doua vieti m-as face si detectiv, politist de investigatii, procuror, agent secret, informator, avocat, etc.
Din timpul cercetarilor m-au marcat multe aspecte umane. Despre unele nu pot a va scrie nimic, insa despre transportatorii care ma sunau implorandu-ma sa le indic seria de sasiu sau numerele de camione care au fost folosite in tunul asta. Acestia aveau camione furate de pe teritoriul comunitar si poate cu aceasta ocazie le dadeau de urma. Munca si a lor de o viata.
In toti acei ani nu am pierdut nici o stire sau articol de ziar care vorbea despre acest tip de subiect si inca astept din partea faptasilor invitatia de iahtul ancorat pe Coasta de Azur unde era, teoretic, sediul acelei firme si din partea Administratorului acesteia, un imens buchet de trandafiri rosii.
De atunci in fiecare dimineata savurez cafeluta pe iaht. La trei ani dupa acest incident cu iz penal am decis sa scriu. Nu numai acesta poveste dar si nenumarate alte subiecte. Toate sub o singura umbrela ( pe iaht faci insolatie daca nu ai ceva pe cap ) . Umbrela se numeste www.sabian.ro/blog .
Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea. Vom trai fericiti pana la adanci batraneti platitori de taxe si impozite.